,,Nu am cumpărat pâine astăzi, pentru că știam că vii mai devreme și am presupus că vei lua tu.”
,,Nu te-am sunat să îți spun că întârzii, că doar știai că e aglomerat și am crezut că vei înțelege.”
,,Aș putea să îți spun mai des că te iubesc , dar presupun că știi…”
Și lista asta ar putea să se continue cu multe alte exemple de ,,ce aș fi făcut, dar am crezut …”. Adică, am presupus și atunci, nici nu am mai spus, nici nu am mai întrebat, nici nu am mai încercat. Pentru că ,,eu cred că…”.
Dar ceea ce nu știi sau nu îți amintești când trebuie, este că presupunând, te autosabotezi sau măcar sabotezi comunicarea si rezultatul demersului, care ar fi putut fi altfel, dacă, pur și simplu, verificai corectitudinea presupunerilor tale. De la lucruri mici, banale, care creează disconfort, până la rupturi în relații, asta poate aduce presupunerea fără verificare. Am învățat de la o foarte tânără prietenă că, avându-l deja pe NU, poate ar fi interesant să încercăm să îl avem pe DA. Fără să presupunem că nu se poate.
Cumva, presupunerea, este o ,,scurtătură”, este o anticipare care e folosită ca să salveze timp, deci nu e în principiu, ceva greșit însă, presupunând, fără să verifici, îți poți anula șansa de a reuși. Chiar dacă uneori poți avea succes bazându-te pe presupuneri, de cele mai multe ori, acestea ne pun pe drumuri greșite sau ne blochează inițiativele. Câte visuri nu au rămas neîmplinite, uneori şi nerostite, pentru că ,,visătorul ” a crezut că nu are nicio şansă! Câte poveşti de iubire au rămas netrăite, pentru că el a presupus că ea va zice ,,Nu” şi niciodată n-a’ntrebat! Şi ce folos să înţelegi, cînd deja ai pierdut oportunitatea , poate anii sau poate, iubirea? Data viitoare, când presupui că ştii deja, mai fă, aşa, ca să fii sigur, o verificare. Poate afli că nu e totul aşa cum credeai.
