A plecat pe vârfuri, între două săruturi, unul real, celălalt care urma să vină prin mesajele și gândurile lui…
A vorbit apoi cu el şi a coborât din maşină crezând că va fi la fel, că va face ce făcea de obicei, dar…nu, de data aceasta. Nu era la fel…
S-a simţit purtată pe sus de bucuria revederii şi parcă nu mergea ea, ci o energie nouă, nevăzută, o purta așa, peste trotuare, intrări, culoare și apoi, printre rafturi, în magazin… Nu mai purta masca… era toată un zâmbet şi oamenii, cu fețele acoperite întorceau capul după zâmbetul ei, bănuind probabil că dincolo de el, s-a petrecut o întâmplare extraordinară! Şi nu i se părea, era aşa în întregime, ea nu mergea, plutea și nu zâmbea, vibra!
Şi a înțeles că numai dragostea te poate transforma din femeie în floare! Și că orice anotimp are un miros incredibil, care te îmbracă in cele mai frumoase culori și te ridică apoi deasupra lumii, cu aripi nevăzute dar sigure, ca să n-ai teamă de cădere. Să rămâi deasupra, iubită, plutind cu tot aerul în plămâni, cu toată fericirea în privire!
Iubirea e miraculoasă! Doar să ai norocul să o primeşti și curajul să crezi în ea. Şi înțelegi dintr-o dată cum e să te simți invincibilă şi poţi să strălucești fară teamă, parcă numai tu, singurul zâmbet intr-o lume plină de măşti!
