Când suntem tineri, avem curajul de a începe lucruri noi, de a le lăsa începute și neterminate ca să începem altele, care par mai atractive și mai potrivite cu ceea ce ne dorim. Cunoaștem oameni care înseamnă ceva atunci și îi lăsăm sau suntem lăsați, ca să facem alte alegeri…
Cu timpul, însă, pe măsură ce ,,ne așezăm” în viețile noastre, facem tot mai puține schimbări, ,,păcălindu-ne” cu tot felul de scuze.
Nu pot să îmi înfrunt părinții, ei vor să fiu economist, dar eu doresc să fiu actor… E prea târziu să-mi mai schimb job-ul, am peste 40 de ani, desi nu merg cu nicio plăcere unde lucrez, nu am destui bani pentru a vizita o destinație exotică, desi e visul meu de câțiva ani… Mi-aș fi dorit să mai am un copil, dar nu am bani destui… Aș vrea să am business-ul meu, dar nu am abilitățile necesare și aș putea să pierd totul.
Și lista ar putea continua cu multe alte frici. Pentru că, ce sunt acestea dacă nu, teama de eșec, teama de judecată, teama de critică, teama că poate fi mai greu decît putem estima, când ne urmăm visul? Câte visuri nu rămân neîmplinite, de frică?
Mi-am inventat, de-a lungul timpului, atât de multe scuze ca să nu fac ceva, când ar fi trebuit ca energia folosită astfel, s-o direcționez către soluțiile pe care le-am găsit apoi, pentru orice problemă ar fi apărut pe parcurs. Cum să vrei ceva și să nu faci? E ca atunci când conducem pe timp de noapte. Vedem numai o porțiune limitată de drum, cât luminează farurile de la mașină, dar trebuie să străbatem kilometri întregi ca să ajungem la destinație. Rareori ne oprim și continuăm când se luminează. Așa e și în viață. Ca să ajungi la timp, e nevoie să acționezi, să crezi în puterea ta de a te adapta, chiar dacă nu știi ce e pe drum.
Frica ne blochează uneori, accesul la propria fericire. Cînd suntem tineri, ne e teamă, pentru că nu avem experiență sau pentru că cei maturi ne spun că e prea mare riscul. Când ne maturizăm, teama că nu mai avem timp, ne ține pe loc și niciodată nu îndrăznim să ,,ne ardem corăbiile”, să ne punem în situații-limită ca să putem merge apoi, mai departe, cu noua noastră convingere: dacă vrei, orice e posibil!
