-Ştiu ca poți trăi fără mine… Poti respira si poți mânca, poți să lucrezi și poți să te plimbi, poți întâlni persoane noi care să-ți stârnească mai mult sau mai puțin curiozitatea, poți visa și poți face orice. Poți începe un proiect nou, poți călători, poți reamenaja curtea casei și poți să ieși in weekend cu prietenii…
Știu că, fară mine, poți face orice! Dar făcând toate astea, m-ai atinge din când în când, în gând. Cât să-mi amintești să râd. Făcând orice, ți-ar fi totuși dor de mine, de felul meu copilăros de-a fi, de privirea mea fericită că se bucură să te vadă pe tine, de palmele mele grăbite să-ți simtă pielea fină în așteptarea mângâierii… Ți-ar fi dor să mă iei intr-o îmbratișare cât o călătorie din care, amândoi sa revenim mai fericiți, mai buni. Ți-ar fi dor de noi, de tot ce ne-am imaginat și încă nu am făcut, de tot ce putem face numai împreună și putem numai noi.
Poți face, fără mine…orice.
Doar n-o să poți iubi, cum mă iubești pe mine. Si nici iubit la fel, n-ai mai putea să fii!