Eu îţi spuneam că te iubesc… Şi te iubesc! Fără pauză. Si poate e prea mult si acest moment nu e cel mai potrivit. Dar care ar fi? Acum mi-am pus cu totul sufletul, in palmele tale.Iubirea e minunată! Când iubești, destinația e fericirea ta și a celui iubit, deopotrivă! Nu există o altă țintă.
Fără planuri și fără calcule, nu sunt atentă nici la ce spun și nici la ce fac. Sunt cum sunt şi trăiesc pur și simplu clipa asta, calc apăsat și râd zgomotos. Nu înșel și nu mint. Dacă trebuie sa mă cenzurez, să calculez, să fiu atentă… atunci, nu știu dacă vreau să mai fac asta și mâine. Dau tot și vreau să am de dat, mereu. Când nu mai simţi că vreau să dau, te rog să mă oprești. Să nu mă lași să mă prefac. E destul ce avem acum. Prezentul și câteva idei despre săptămâna viitoare. Împacă-te cu asta! Nu știm niciodată cât timp mai avem. Mor oameni în fiecare zi, dar tu îmi dai senzația că sunt nemuritoare și tânără iar și, crezând că o viață nouă stă după colț, gata să ne îmbrațișeze, pot să fac mișto de dor şi de durere. Iar din senzația asta de nemurire, dacă te uiți atent, mi-au crescut aripi. Care mă înalță peste temeri și peste prejudecăți, desenând, în curcubeu, ca o iluzie, viitorul. Dar viața e azi. Cu tot ce înseamnă ea, acum.
Călătorim încă împreună prin labirintul de emoții din trecut, făcând față celor din prezent și având îndrăzneala să anticipăm puțin, despre mîine. Și ne dorim să respirăm mai des în aceeași încăpere, să ne trezim din același pat și să adormim pe aceeași pernă.
Mi-ar plăcea să rămâi lângă mine, cât timp asta e ce vrei și tu, cât asta iți este şi liniște și neliniște deopotrivă. Și să te simți liber să te regăseşti, dacă nu te vezi, în ochii mei, cel mai iubit. Să pleci, dacă eşti sigur că poţi fără mine, iar dacă nu, oricât de greu ar putea fi, azi sau în altă zi… rămâi.