Am fost educați să apreciem rezultatul final și nu efortul, nu reușita fiecărui pas pe drumul către un obiectiv, ci succesul de la final și numai dacă e spectaculos, dacă în comparație cu al altora e intr-adevăr, cel mai bun.
Veneam de la școală si mă mândream cu nota 8 sau 9, poate pentru că știam cât am învățat ca să o obțin și am făcut un efort cu atât mai mare cu cât, la anumite materii, învățam fără nicio plăcere, doar pentru că voiam o medie bună. Dar toată mândria mea se ofilea spontan, când, în loc să îmi crească încrederea în mine cu încrederea lor, părinții mă întrebau: ,,Dar Bogdan, cât a luat? ” Și, ce credeti? Lui Bogdan îi plăcea istoria, de exemplu, la care eu primisem nota 8, iar el luase nota 10. ,, Tu, de ce nu ai putut mai mult?” Și așa am înțeles că orice efort poate fi desconsiderat, dacă nu are un rezultat spectaculos.
Mai târziu, în relațiile de la birou, sau de unde lucrează fiecare, ne punem mai mult sau mai puțin conștient, în competiție cu toți ceilalți. Și tot în competiție suntem chiar cu partenerii noștri. Iar în loc de ,,cât de bine ne-nțelegem noi, doi” iese o lungă listă de ,,uite ce am făcut eu și tu nu poți sau tu nu vrei”.
Dacă am aprecia mai des orice efort, oricât de mic, poate am încuraja astfel, partenerul, să continue cu pași mici și valoroși în relația cu noi și asta îl va face din ce în ce mai bun.
Nu e nevoie să îți cumpere mașină ca să îți arate că te iubește, dar e foarte plăcut când, după o zi obositoare la serviciu, vine el să te ia sau îți trimite un taxi. Și nu e nevoie ca ea să se transforme în Bubulina Gospodina ca să știi că se gândește la tine, dar ar fi foarte frumos să te surprindă, măcar din când în când, cu o prăjitură care îți place, nu-i așa ?
Și fiecare din aceste demersuri contează suficient, încât beneficiarul să considere util să spună ,,mulțumesc, m-am simțit bine când ai făcut asta pentru mine. “
Sunt gesturi mici cu efect mare. Știu persoane stimulate de critică, dar cele mai multe, sunt stimulate de apreciere și de respect. Să respecți fiecare gest îndreptat către binele tău, să îi spui celuilalt cât contează pentru tine și că îi mulțumești …
Am cunoscut de curând doi copii mititei, fără prea mare șansa la educație sau la dragoste arătată de către părinți. În simplitatea lor, au fost atrași ca un magnet de cuvintele mele încurajatoare și luminau de bucurie, când auzeau că mânuțele lor fac treabă bună și se străduiau astfel și mai mult. Așa funcționăm și când ne facem mari. Dar uităm. Suntem mai ocupați să avem dreptate, să demonstrăm că noi suntem mai buni, mai deștepți, mai frumoși… Suntem mai atenţi la greşeli şi aproape întotdeauna ignorăm lucrurile bune pe care le fac ceilalţi sau ne obişnuim prea repede cu ele şi credem că ni se cuvin.
Nu costă nimic să spui ,,mulţumesc!” 🙂
Mulțumesc!
Și eu vă mulțumesc!