Cum arată încrederea in perioada copilăriei? Și ce înseamnă ea? Probabil că încrederea in ceilalți este promisiunea respectată de către ei. E înghețata promisă, adusă de mama, la întoarcerea acasă, iar încrederea in noi înșine e dată de micile reușite de la joacă sau de la școală.
Cine ne încurajează să credem în noi și în cei de lângă noi? Și cum se face asta?
Am auzit în familia mea și nu numai ,,ascultă de părinți că ei sunt singurii care îți vor binele”, sau ,,să nu ai încredere în oricine, că oamenii profită”. Și așa s-au format anumite convingeri, că cei apropiați sunt de partea ta, iar cei străini… cam împotrivă.
Adult fiind, am înțeles că nu e neapărat așa. Că te poate ,,trăda” cel mai ,,de încredere” membru al familiei și te poate ajuta să te ridici străinul, de la care te aștepți cel mai puțin.
Și atunci, nu cumva încrederea are legatură mai mult cu așteptările noastre de la ceilalți, decât cu ceea ce înseamnă, de fapt? Ne așteptăm ca cei din familie să nu ne dezamăgească, dar câți copii nu-și mai vizitează părinții, câți frați își irosesc anii prin tribunale și câți părinți uită că au copii?!
Cât din sentimentul de dezamăgire poate fi atribuit acțiunilor venite din partea celorlalți și cât are legatură cu ceea ce așteptăm noi, de la ei? Iar, ceea ce ne dorim…cum a fost comunicat? Adesea facem presupuneri. Că celălalt ar trebui să știe că era bine să facă ceva sau că nu avea voie să facă altceva. Ne imaginăm că ar fi de acord cu ceva și nici nu ne imaginăm că l-ar dezamagi un anumit gest sau un gând sincer exprimat. Uneori, presupunem că îl protejăm dacă nu îi spunem adevărul sau știm că s-ar supăra și ne protejăm pe noi de un potențial conflict. Alteori, nu ni se pare important, pur și simplu.
Când ne pierdem încrederea? Și cum o recuperăm? Se mai recuperează oare, încrederea, odată pierdută? Cât timp îți ia să clădești o relație autentică, bazată pe adevăr și cât e despre tine, cât despre celălalt, când încrederea se pierde? Cât curaj ai ca să te redescoperi și să accepți că avem definiții diferite pentru același sentiment, pentru același cuvânt, pentru aceleași emoții?
Uneori, ne încredem prea ușor, alteori ne descurajăm prea repede și alunecăm pe panta nesigură a îndoielii. Din toate experiențele rezultă o persoană nouă, mereu în schimbare, o persoană care învață despre sine și înțelege că încrederea înseamnă mai mult decât să se bucure, savurând înghețata promisă. Înseamnă uneori, să lase înghețata să se topească, având încredere că poate, oricând, să găsească, una mai bună.
