⁃ De bună voie și nesilit de nimeni, iei în căsătorie pe…
⁃ Da!
Până când?
⁃ Până când moartea ne va despărți!
Și iată-i semnând, cu ochii umezi de fericire, mai ales ea, cu mâna tremurând de frică, mai ales el, in fața părinților fericiți, un contract în alb, pe durată nedeteminată.
Un contract care se completează de la sine, lună de lună, an de an, cu mai puţine drepturi şi cu mai multe obligații, pe care le-a inventat societatea pentru cei deveniţi, soţ şi soţie.
Conform Bibliei, căsătoria transferă ,,dreptul de proprietate” asupra femeii , de la tată către soț.
Iar soțul începe treptat, să dețină femeia, fără să se preocupe că cel mai important rol al lui este să o securizeze social şi emoțional și să o protejeze de orice i-ar putea face viața mai grea.
În replică, ea se obișnuiește cu statutul de soţie, convenabil, de altfel și, în locul salatelor cu ton și lămâie, pe care le comanda înainte de nuntă, măcar pentru a fi încăput în rochia de mireasă, găteşte o sărmăluţă ca la mama acasă și îl așteaptă în fața televizorului, frumos costumată în papuci pufoşi şi cel mai confortabil trening. De ce să îşi pună ea un parfum senzual, o lenjerie sexy? El o iubeşte şi o place oricum.
Dar, dacă acest contract, ar fi pe durată determinată? Să zicem că am putea alege, de comun acord, câți ani putem să fim cu cineva, cum am spus, ,,de bună voie și nesiliți de nimeni și de nimic” ?
Și să avem posibilitatea de a prelungi contractul, dacă ne mai dorim, pe următorii 5 sau 10 ani?
Să ştii că trebuie, mereu, să corespunzi şi că tu eşti acolo pentru că eşti dorit şi ai rămas pentru că îţi doreşti şi nu eşti obligat în vreun fel, de niciun act. Ştiu, veţi spune că s-a inventat divorţul, dar câţi nu stau împreună, doar pentru că ,,suntem căsatoriţi”?
Ar trebui să avem grijă, ca în afaceri, ca partenerul nostru să fie mulțumit mereu. Ca să nu-l pierdem.
Oare, ce facem noi, în primele luni, într-o relație, nu putem face mereu? Nu putem să aducem, treptat lucruri noi, interesante, care să menţină curiozitatea şi pasiunea? Pentru că, după caţiva ani, eşti previzibil ca masa din bucătărie, deci trebuie să faci ceva deosebit.
Să selectezi cu atenție ce ajunge la partenerul tău înseamnă să ai grijă. Să mergi acasă cu o floare, fără niciun alt motiv, decât că i-ai face ei o bucurie, înseamnă să o iubești.
Să îți păstrezi aspectul tânăr și pielea fină, înseamnă să vrei să rămâi atrăgătoare. Să fii mereu atent la ce spui, la cum spui şi ce transmiţi, înseamnă că îți pasă.
⁃ De bună voie și nesilit de nimeni, iei în sufletul tău, în dimineţile tale şi în nopţile tale, pe …
⁃ Da!
Pentru cât timp?
⁃ Pentru cât timp se va face iubit de mine, pentru cât timp rămân iubita lui, pentru cât timp, chiar dacă nu mereu e uşor, ne ,,batem capul ” unul cu celălat. Îl iau pe el, o iau pe ea, în viaţa mea, la bine, dar mai ales, la greu!
Este atât de adevărat. Nu avem nici o scuza sa nu păstrăm iubirea în relație fata de noi, fata de demnitatea noastră de femei, pt respectul de sine, sa ne amintim sa iubim și să zâmbind…nu costa, dar schimba starea organismului, emoțiile tale și viața ta și a celuilalt.f inspirat articolul
Mulţumesc,Raluca! În fiecare zi e o viaţă nouă şi putem alege să o trăim cu dragoste. Cu grijă şi cu atenţie la nevoile celuilalt, cu bucuria că o avem şi depinde de noi să o facem frumoasă şi plină de însemnătate.