Acest virus care desparte…
Îmbolnăvește, ucide, mușcă din vieți cu colți nemiloși, desparte pentru totdeauna nepoți de bunici, părinți de copii, profesori de elevi, soți de soții…
Acest virus care ne-a închis în case anul trecut, care ne-a pus masca peste zâmbete, parcă pentru totdeauna de acum înainte și ne-a tăiat respirația la propriu, s-a apropiat și mai mult anul acesta, luna aceasta, de fiecare dintre noi și ne consumă orice bucurie…
Și nu mai trebuie să deschizi televizorul ca să înțelegi dimensiunea dezastrului. Sună telefonul și cineva apropiat te anunță că și-a internat tatăl… Ieși la cumpărături și afli că un vecin de pe stradă a murit.
Copilul tău și-a pierdut dirigintele… Da, domnul acela care a ținut ședința cu părinții pe clasroom, pe 24 septembrie. A plecat brusc, deși mai avea multe de spus, multe de făcut… Din cauza acestui virus.
Acest virus care care îi anulează unei adolescente dreptul la amintiri cu mama ei, pe care crede că ea a îmbolnăvit-o și se zbate acum, imposibil de dureros în vinovăție, neînțelegând cum viața e atât de fragilă în fața acestui monstru, numit COVID?
Alegem în fiecare zi cum trăim. Unii dintre noi s-au vaccinat, unii protestează și acum că purtăm masca. Dincolo de toate cuvintele, de toate protestele, pământul se deschide în fiecare zi pentru sute de oameni, numai aici, la noi… Rămân deasupra dramele celor care îi iubeau, durerea și neputința lor, rămân lacrimile copiilor orfani pentru care viața de după, nu va mai fi niciodată , la fel.
Le spun celor dragi, îți spun și ție, oricine ai fi, be safe!
